Imaginează-ți scena: România pe marginea unei crize politice majore, iar într-un colț al ringului, deputatul USR George Gima aruncă bomba: rușii sunt de vină pentru demiterea lui Bolojan. Nu orice ruși, ci cei care, chipurile, trăiesc în umbra, țesând planuri pentru destabilizarea unui stat din Uniunea Europeană.

Și în timp ce PSD și AUR se agitau în această atmosferă tensionată, Gima pictează tabloul unei conspirații externe unde extremiștii de la est, cu mână nevăzută, manipulează hârtiile moțiunii de cenzură. O poveste care aduce în prim-plan nu doar politica locală, ci și o luptă geopolitică în care România pare o piesă pe tabla de șah.

Ce ar trebui să reținem? Că alianțele politice interne, deși tematizate drept iresponsabile și auto-distructive, sunt înfățișate drept simple personaje secundare într-un scenariu mai amplu, orchestrată de forțe externe. E ca și cum cineva încercă să mutileze responsabilitățile sau să ne abată de la adevăratele jocuri de putere.

Și ce face USR? Acuză, fără menajamente, PSD și AUR că nu doar că pun în pericol stabilitatea internă, dar se pierd în „mariajul” lor imprevizibil, de parcă nu ar exista un motiv politic autentic și local pentru această moțiune. Dar, între noi, această teorie despre ruși folosește mai degrabă cortina de fum decât lumină în politica autohtonă.

Deci, cum rămâne cu faptul că politicienii noștri par că joacă un teatru în care acuză un inamic invizibil, iar scena rămâne încărcată de tensiune și incertitudine? Poate că adevărata criză este aici, în atmosfera de confruntare și lipsa dialogului real, nu în umbrele misticilor extrainfluenceri care pun România pe jar.